Daiquiris cu gheaţă
Blog de plăcută visare

Mai
27

Mi se întâmpla, demult, să-mi imaginez şi să visez senzaţii şi locuri. Ceea ce mi se părea ciudat e că simţeam că urma să le trăiesc cândva, într-un viitor nedefinit. Ceea ce mi se pare ciudat e că am trăit o parte din ele. Cândva, într-un trecut nedefinit.

Definit temporal, nedefinit senzorial. Simţeam ceva şi conştientul din mine începea algoritmul. Îl lua, îl compara cu fiecare valoare din vectorul de senzaţii şi vise şi-mi afişa rezultatul. Era aşa de plăcut…. de plăcut de ciudat momentul în care „realizam” că trăiesc ceea ce, demult, voiam să trăiesc, încât refuzam să caut plauzibilul situaţiei.

Déjà-rêvé-urile mele sunt ori neutre, ori extrem de plăcute. Altfel…cred că mi-ar fi frică şi le-aş numi premoniţii.

Se spune că avem déjà-vu-uri atunci când mintea ni-i relaxată. Aţi avut vreodată un deja-vu negativ? S-ar contrazice cu teoria…

Déjà-vu, déjà-rêvé….E, la mijloc, o chestiune de nuanţă. Eu nu am mereu impresia că am mai trăit momentul, ci că l-am visat. Şi „momentul” poate dura. E frumos să simţi că-ţi trăieşti gândurile. Primeşti un rol întârziat într-un film regizat de tine. E cam ca atunci când eşti conştient că visezi şi conduci visul spre scenariul pe care-l creezi „pe loc”- cu final deschis; un happening -. Despre asta vom vorbi, cândva, mai pe larg…

Or fi, într-adevăr, vise…sau doar dorinţe mari înecate prea repede, încât să creeze impresia de senzaţie, de fotogramă…

Nu caut plauzibilul. Mă dezamăgeşte.

Mai
12

I can foresee… no, I can’t.

Firstly, I’m rather unaware of who I am. Then the trip begins.

In languid wind, in gale, through detour – as I wish -.

No. As I can.

Colourful. Everything is colour, colour spinning, colourful mornings, colourful wills, colours in mind, so many, so painfully real, that I cry. Wills on the spur of the moment. Frames I feel I’ll fulfill some time. Places.. Dreamy-vu.

The light is ashen, the light is ashen and the air is all wistful.

I am being brought round to agree with your perspective on life. I’ll explain my abstract visions no more.

Go to sleep, go to sleep, go to sleep…Scarcely had I started to write, when I came up against not willing to say anything more.

I’ll explain no more, but I’ve learnt to like jazz.
For now, psychedelic tunes on.

Apr
25

Am revenit în blogosferă mai mult de nevoie. E…temă. Frumoasă temă. (Politehnişti de pretutindeni, sper să nu înjuraţi…)

Blogurile conţin modele de viaţă. Citindu-le zilnic, afli cum trăiesc autorii lor. Asta-mi place acum şi tocmai asta mă plictisea în urmă cu doi ani.

M-am apucat de blogging acum aproape patru ani. Eram în clasa a zecea. Se formase o reţea de bloguri în clasă, care, la scurt timp după înfiinţare, s-a transformat într-o platformă de dispute. Ne certam prin commenturi. Tot prin ele ne împăcam.

Scriam des. Blogul meu începea să semene a jurnal.  Nu-mi plăcea. După vreun an şi ceva începusem să cred că doar frustraţii au bloguri. Am uitat de el.

Gata. Destul pentru al doilea prim post. Mă întorc la temă. Vă las cu…